În perioada 2.700-1.700 î. H., în spaþiul carpato-danubian are loc etnogeneza popoarelor vest-europene, care ºi-au tras rãdãcinile din populaþia autohtonã. Aceastã populaþie autohtonã a rãmas cunoscutã în miturile scriitorilor antici sub numele de pelasgi, având ca cei mai veritabili urmaºi în Occident pe bascii de astãzi, în Spania, unde a fost creatã cetatea pelasgã Uxama. Miturile elene îi considerau pe aceºti pelasgi ca fiind „dioi” (divini) ºi „primii locuitori ai pãmântului”.
Herodot, în vestita sa lucrare Istorii, spune cã pelasgii au fost primii locuitori ai Greciei ºi Italiei, aparþinând rasei europene. Erau veniþi din nordul Dunãrii. Felix Colson afirmã cã: „toþi dacii erau pelasgi”. În plus, numele Ion, care era pãrintele eponim al pelasgilor se regãseºte numai la daco-români ºi la basci.
Crearea Imperiului Pelasg a avut loc dupã glaciaþiunea Wurm, N. Densuºeanu afirmând cã pe la anul 6.000 î. H. Acest mare imperiu avea centrul administrativ, politic, religios în regiunea Munþilor Carpaþi, probabil cu precãdere în Ardeal ºi avea o vastã întindere: Europa, Nordul Africii ºi o parte din Asia.
Pelasgii sunt descriºi în lucrãrile a numeroºi autori antici, dintre care amintim pe Homer, Herodot, Hesiod, Pausanias, Diodor din Sicilia, Eschil, Apollodor. Pentru toþi aceºti autori pelasgii erau un popor ales, descendenþi din vechii atlanþi, care aveau preocupãri ºi purtãri înalte, regii lor fiind consideraþi zei.
Pelasgii au migrat din aceste zone foarte bogate ºi propice dezvoltãrii ºi sporului demografic, populând Europa, ajungând în Nordul Africii, în Asia Micã ºi chiar în India, prin Rama.
Vasile Lovinescu redã o mãrturie de o valoare excepþionalã în aceastã direcþie: un domn educat din perioada interbelicã, dorind sã convingã un þãran bãtrân cã svastica este un semn strãin, importat din afarã (se ºtie cã nemþii l-au preluat în propoganda lor de la hinduºi), a primit replica urmãtoare: Ba nu, e de aici, îl avem de pe vremea uriaºilor. În textele grecilor antici se vorbeºte despre titani sau uriaºi care trãiau în Þara Zeilor (identificatã cu þinutul carpato-dunãran) ºi, mai mult, cercetãtorii au descoperit în zilele noastre schelete de oameni care mãsurau între 2 ºi 4 metri. Acest mister nu a fost elucidat pâna acum ºi bineînþeles cã nu a fost dat publicitãþii.
Nu intrãm acum în amãnunte pentru a dovedi contrariul a ceea ce afirmã istoricii oficiali (care ne „învaþã” cã suntem în primul rând urmaºii romanilor, ca ne datorãm lor limba ºi civilizaþia actualã) pentru cã ne-am extinde prea mult, dar existã în aceastã direcþie dovezi, ºi chiar numeroase.
Pelasgii aveau o limbã comunã, unicã, o limbã prelatinã, aºa-zisa protolatina. Grecii afirmau, la venirea lor în europa, cã pelasgii vorbeau o limbã barbarã, diferitã de a lor. Quintilian aminteºte cã, dacã se adaugã la cuvintele latine, ori, se lãsau pe dinafarã unele litere sau silabe, se obþinea vorbirea barbarã. Dupã unii autori, limba barbarã avea carcterul unei limbi latine vulgare sau rustice. Romanii înºiºi erau etichetaþi de cãtre greci ca vorbitori de limbã barbarã. Poetul Ovidiu ºi-a compus ultimele versuri apelând la latina barbarã a geþilor, atît de apropiatã de latina literarã ºi a afirmat cã el însuºi a devenit un poet get. Pe Columna lui Traian, dialogul dintre solii daci ºi împãrat se face fãrã translatori, în deplinã înþelegere. ªi nu putem crede cã „dacii cei mândri ºi nemuritori” s-au servit de latina împãratului.
Dar, cel mai important argument este acela cã romanii nu au reuºit sã-i romanizeze pe daci în 165 de ani, la fel cum nu au reuºit sã-i romanizeze nici pe greci în 600 de ani, pe egipteni în 400, pe evrei în 300, pe maltezi în 1000 de ani ºi cum nu au reuºit sã creeze o limbã unitarã nici chiar în Italia, unde se vorbesc 1500 de dialecte. Toate limbile cu caracter latin rezultã din originea lor veche pelasgã ºi nu din romanizare.
Nicolae Densuºianu remarcã faptul cã majoritatea popoarelor civilizate din vechea Europã au împrumutat în religa lor panteonul pelasgic, pe care l-au gãsit la vechii locuitori. Cea mai arhaicã religie, dar poate ºi cea mai înaltã ºi profundã de pânã acum, o reprezintã adorarea Cerului ºi a Pãmântului. Grecii personificau Cerul prin Uranus, iar Pãmântul prin Geea sau Gaia. Cerului i s-au dedicat cele mai mari înãlþimi muntoase ºi pe teritoriul Daciei ne stau mãrturie monumentele megalitice din Carpaþii Meridionali.
Originea acestei cosmogonii era consideratã în epoca clasicã a Greciei ca fiind barbarã. Herodot ne spune cã grecii au primit numele divinitãþilor, pe care egiptenii spun cã nu le cunosc, de la pelasgi. La romani, Cerul ne apare sub denumirea de Kerus sau Cerus Manus (Magnus), expresie identicã cu Megas Uranus întâlnit la Hesiod, în lucrarea sa Theogonia.
Dar cine este Uranus? Textele vechi ni-l prezintã ca pe primul monarh al marelui Imperiu Pelasg, cel dintâi om care a guvernat lumea. Acesta nu era un om obiºnuit, ci unul cu deosebite calitãþi ºi înzestrãri divine, merite pentru care oamenii l-au divinizat. Uranus i-a învãþat pe oameni sã construiascã colibe din lut. Dupã Hesiod, Uranus era fiul Geei sau, dupã alte tradiþii al Istrului. Denumirea sa înseamnã Munteanul, cel de la munte. Acest munte nu era altul decât lanþul Carpatic.
Dupã încetarea din viaþã a lui Uranus, domnia marelui Imperiu Pelasg va trece la fiul sãu, Saturn. Acesta este de asemenea unul dintre cei mai mari regi ai ginþii pelasge. Astfel în cadrul ritualurilor, care erau aceleaºi, numele lui Uranus a fost înlocuit cu Saturn. Sub domnia lui Saturn, omenirea face un progres enorm pe calea civilizaþiei. Saturn este acela, dupã cum spun tradiþiile vechi, care i-a determinat pe oameni sã pãrãseascã viaþa sãlbaticã, îi adunã în societate, le dã legi ºi i-a învãþat agricultura. El este începãtorul ºi propagatorul fericirii omeneºti. Sub imperiul lumesc al lui Saturn este identificat paradisul terestru al Bibliei, acele secole pline de abundenþã, când pe pãmânt dominau justiþia ºi buna-credinþã.
Cultul lui Saturn era rãspândit în special în nordul Istrului ºi în nordul Italiei. Saturn era la geþi acelaºi cu Zamolxis. Dupã cum ne spune Diodor din Sicilia, în antichitate, întreaga regiune nord-vesticã era consideratã ca imperiul religiei lui Saturn.
Nicolae Densuºeanu considerã Sfinxul ca o reprezentare a lui Saturn, o legãturã a omului cu Cerul. El afirmã cã munþii Carpaþi era muntele cel sfânt al pelasgilor, muntele Olimp din mitologia greacã, sau Atlas. Denumirile din Bucegi: Caraiman ºi Omul nu sunt altceva decât Cerus Manus al romanilor ºi Saturn, numit ºi Omul. De altfel, pentru antici, þinutul zeilor era zona hiperboreeanã, la nord de Istru.
Dupã cum amintea Vasile Lovinescu, nenumãrate surse antice i-au desemnat pe geto-daci ca fiind un popor hiperborean.
Eruditul poet grec Pindar (c.518-c.438) afirmase cã Apollo, dupã zidirea Troiei, s-a reîntors în patria sa de pe Istru (Dunãre), la hiperboreeni: "x nthon epeigen...es Istron elaLnon" (Olymp VIII, 47).
În secolul al treilea, înainte de era creºtinã, Apollonius din Rhodos arãtase în Argonautica cã hiperboreenii sunt pelasgi locuind în nordul Traciei.
Vergilius Maro (70-19), vestitul autor al Eneidei scria despre Orfeu: "Singuratec, cutreiera gheþurile hiperboreene ºi Tanais (Donul) acoperit de gheþuri, ºi câmpiile niciodatã fãrã zãpadã, în jurul munþilor Riphei (Carpaþi).
Strabon (c.63/58 î.e.c.- 21/25 e.c.) consemna: "Primii care au descris diferitele pãrþi ale lumii spun cã hiperboreenii locuiau deasupra Pontului Euxin (Marea Neagrã) ºi a Istrului" (Geografia XI,6.2).
Intr-o frumoasã epigramã, Martial (40-104) îi scria lui Marcellin: "soldat Marcellin, tu pleci acum ca sã iei pe umerii tãi cerul hiperborean ºi astrele Polului getic": "Miles, hyperboreos modo, Marcelline, triones/ Et getici tuleris sidera pigra poli" (Epigrame IX, 45). În epistole, el numeºte triumful lui Domiþian asupra dacilor: "hyperboreus triumphus" (Epistulae VIII, 78), comentând: "De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori ºi-a scãldat calul în zãpada geþilor; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita ºi n-a adus cu sine decât renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor" (Epistulae VIII, 50).
Clement din Alexandria (mort în jurul anului 215) îi atribuia lui Zalmoxis epitetul de hiperborean (Stromateis IV, 213).
Macrobiu (activ c.400) amintea de "regiunile udate de Don ºi Dunãre...pe care antichitatea le numea hiperboreene": Antichitatea avea cuvinte de apreciere la adresa geto-dacilor. Scriind despre geþi, Herodot, supranumit "pãrintele Istoriei", arãta: "ei sunt cei mai viteji ºi cei mai drepþi dintre traci" (Istorii IV, 93).
Revenind, Zeus era de asemenea la loc de frunte printre regii-zei ai pelasgilor, fiind fiul lui Saturn.
Dupã Saturn, odatã cu domnia lui Typhon, marele imperiu începe sã decadã ºi sã se destrame.
Hermes se spune cã a domnit în acea perioadã de început al declinului, având ca centru cultural, politic ºi spiritual tot regiunea din nordul Istrului. În Dacia Hermes a rãmas ca Armis sau Sarmis, la sciþi Armes, la egipteni Thot ºi la fenicieni Taaut. Chiar Sarmisegetuza dupã unele opinii este reºedinþa lui Hermes. Dupã Herodot, regii din Thracia îl venerau pe Hermes ca fiind strãmoºul ºi începãtorul dinastiei lor. În tradiþiile istorice ale antichitãþii, Hermes era considerat ca întemeietorul tuturor ºtiinþelor divine ºi umane. Era privit ca izvorul cugetãrii.
Dupã domnia lui Hermes, succesiunea la tronul imperiului pelasg trece la Marte, pe care grecii îl numeau Ares. În cele mai vechi texte egiptene, Marte ne apare ca fiind domnitor peste egipt, imediat dupã Typhon ºi Horus. El a domnit, conform lui Herodot ºi peste Scyþia. El era considerat ca un rege vechi naþional al geþilor ºi dacilor. Reºedinþa lui se aflã în munþii geþilor ºi este, conform lui Virgilius, protectorul câmpiilor getice. Iordanes scrie cã geþii era aºa renumiþi încât se spune cã Marte, zeul rãzboiului se nãscuse la ei. La Homer, Marte este numit „ducele oamenilor celor drepþi”, iar oamenii cei mai drepþi ai antichitãþii au fost geþii, identificaþi cu hyperboreii. Despre Marte se spune cã i-a învãþat pe oameni sã fabrice arme din metal, cã a înfiinþat oºti armate ºi i-a învãþat tehnici de luptã.
Dupã Marte urmeazã la tron Hercule. La Herodot, Hercule apare ca fiind pãrintele lui Agathyrsus, care domnise peste þinuturile de lângã Mureº ºi a lui Scythes, întemeietorul dinastiei Scyþilor. Armele sale obiºnuite erau cele din vechea Dacie: arcul, paloºul ºi mãciuca (buzduganul).
Dupã Hercule, figureazã în listele egiptene Apollo ca domnitor al pelasgilor. Ca origine, Apollo era hyperboreu de la nord de Istru ºi Diana, sora sa, ne spune poetul Pindar cã petrecea în þara de la Istru. Templul cel renumit al lui Apollo Hyperboreul se aflã în insula cea sfântã de la gurile Dunãrii, Leuce, astãzi numitã Insula ªerpilor. Apollo era adorat cu deosebitã onoare în toate regiunile Pontului Euxin. Apollo, ca divinitate a soarelui este reprezentat adeseori pe monedele naþionale ale dacilor cu numele Aplus ºi Lucu. Existã în Dacia ºi oraºul Apullum, închinat lui.
Durata Imperiului pelasg condus de regii-zei este consideratã ca fiind de aproximativ 1500 de ani.
Iatã cum toate divinitãþile gãsite în mitologiile popoarelor antice îºi au originea în aceste meleaguri, tradiþia lor fiind continuatã de cãtre geto-daci, transmiþându-se pânã la noi în colinde ºi tradiþiile pãstrate în teritoriile româneºti. La geþi vom gãsi o spiritualitate nealteratã, remarcându-se ulterior doar anumite tendinþe care amintesc de epoca decadenþei care va urma. Una dintre acestea unii cercetãtori considerã cã era sacrificiul uman, introdus mai târziu în tradiþia geþilor. Notã:
Acestea sunt materiale de la o conferinþã mai veche. Sunt preluãri din mai multe cãrþi, puse într-o formã proprie. Principalele lucrãri din care s-au preluat date sunt:
Nicolae Densuºeanu, "Dacia Preistoricã"; Vasile Lovinescu, "Dacia Hiperboreeanã"; Eugen Delcea ºi Paul Lazãr Tonciulescu, "Secretele Terrei - Istoria începe în Carpaþi, vol. I""
Dr. Napoleon Savescu
Arborele tracic numara peste 200 de triburi, esentiale fiind cele ale Dacilor, Getilor, Ramanilor, Bessilor (metalurgisti), Latinilor etc. Dio Casius a spus "si iarasi sa nu uitam ca Traian - Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci". Dupa Mircea Eliade, numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 ("Dictionar al Religiilor", pag. 265). Prof. Dumitru Balasa a alcatuit un tabel al acestora numarând nu mai putin de 150 de ramuri tracice (vezi "Tara Soarelui" sau "Istoria Daco-României", ed. Kagaion, 1997). Herodot (425 BC) considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi la toti" (Fontes, I, 65).
Dupa victoria grecilor, de la Maraton, asupra Persilor, regele Xerxes (486-465 BC) îsi construieste o mare armata printre care se mentioneaza de catre Herodot si prezenta Tracilor Bithini, din nord-vestul Asiei Mici; acestia sunt descrisi astfel: "Tracii însoteau expeditia purtând pe cap caciuli din blana de vulpe, îmbracati cu hitoane, peste care se înfssurau cu mantale viu colorate. În picioare si peste pulpe aveau o încaltaminte din piele de caprioara. Ca arme au sulite, scuturi usoare si pumnale mici". Ovidiu în "Tristele" îi surprinde pe tracii geto-daci astfel:
* Îi vezi calari, venind si ducându-se prin mijlocul drumurilor.
* Între ei nu-i nici unul care sa nu poarte tolba, arc si sageti îngalbenite de veninul viperei.
* Au glas aspru, chip silbatic si sunt cea mai adevarata întruchipare a lui Marte.
* Parul si barba lor n-au fost tunse niciodata.
* Mâna lor dreapta e totdeauna gata sa înfiga cutitul pe care îl are legat la sold orice barbat.
În anul 547 BC Persii lui Cyrus au înfrânt Regatul Lydiei Tracice din Asia Mica, extinzându-si stapânirea spre nord-vest pâna la tarmul sudic al Marii Marmara. Regele Persan Darius I (522-486 BC) a întreprins o expeditie la nord de Dunare, iar dupa acelasi Herodot, singurii Traci care s-au luptat cu el au fost Getii din Scythia Minor (Dobrogea) nelasându-l pe acesta sa se stabileasca acolo. L-au atacat Tracii din Muntii Pangaion cât si Tracii Odomanii, stabiliti mai la nord, pastrându-si astfel independenta. Peninsula Tracica a Chersonesului, în decursul agitatiei istoriei va trece de la Persi la Greci.
Confederatia tribala a Tracilor - Odrisi care avusese o evolutie stralucitoare va fi desfiintata în urma unui razboi fraticid de Regele Macedonean Filip al-II-lea. Acesta va întreprinde o expeditie în tinuturile Dunarii de Jos (339 BC), unde Regele Get Kothelas i-a dat-o pe fiica sa Meda, de sotie. Aceiasi traci-macedoneni dupa ce i-au învins pe sciti, încarcati de prizonieri si vite, întorcându-se acasa traversând Muntii Haemus (Balcani) au fost atacati de Tracii Tribali care le-au luat toata prada ranindu-l grav la picior pe însusi Filip al II-lea.
Patru ani mai târziu un tânar Trac-macedonean, fiul lui Filip al II-ea, Alexandru Macedon (336-326 BC) va face si el o incursiune în regiunile de la nord de Balcani, în "Tara Zeilor" - Dacia si, precum tatal sau va da lupte grele împotriva fratilor Geto-Daci al caror Rege Syrmos ("din Soare") se baricadase pe un ostrov al Dunarii cunoscut azi ca "Pacuiul lui Soare" pe care personal l-am colindat prin anii 1973-74 si l-am gasit izolat si straniu. O echipa de arheologi lucrau cu seriozitate si-mi explicau cu placere si mândrie, mie si prietenului meu agronom Mihai, despre misterele locului. Eram pe atunci un tânar doctor al comunei Roseti, jud. Calarasi, asteptând sa mai treaca un an pentru a-mi începe stagiatura în chirurgie la Bucuresti, la prof. Juvara. Îl citisem deja, de câteva ori, pe Nicolae Densuseanu asa ca discutiile noastre au fost aprinse dar politicoase. Despre Regele Syrmos nu auzisem si nici despre înfrângerea lui de mai târziu, dar de originea geto-daca a numelui lui Alexandru, ei nu o stiau. Sa ne oprim putin sa-i vedem provenienta: Alexan-Dros "Cel Jertfit Cerbului" (precum Cerbul lui Orfeu i s-a mai zis si Dros "Cerbul" si în amintirea sacrificiului sau s-a construit teribila traditie getica a trimiterii unui Sol Curat, la ceruri (vezi A. Bucurescu "Dacia Secreta" pag. 21). Deci Alexandru este un foarte vechi nume Pelasgic, Carpato-Dunarean -- si este bine ca lumea sa o stie! El era mesagerul care odata la 4 ani era zvârlit între sulite si prin moartea lui ducea Zeului Suprem mesajul poporului sau.
Carpato-Dunarenii în evolutia lor s-au raspândit în jurul nucleului cetatii naturale a Muntilor Carpati, munti greu de trecut, unde aurul, argintul si sarea se gaseau din belsug. Ei, Carpato-Dunarenii, s-au raspândit peste toata Europa Centrala, de la Alpii Austrieci si din Câmpia Bavariei pâna în Podisurile Galitiei Orientale si pâna în Stepa Dobrogei, iar de acolo pâna peste toata asa zisa Rusie Meridionala. De la Nistru si pâna în Kuban (vezi Tracii Cimmerieni), Asia Mica, Insulele Marii Tracice (Egee) au fost la început populate de ei, Pelasgii-Tracii-Arienii "Carpato-Danubieni" ajungând pâna în Nordul Africii (vezi Garamanii).
Dar daca istoria a fost asa de generoasa cu Neamul Nostru Tracic, nu acelasi lucru se întâmpla si cu istoricii contemporani.
Bulgarii, aparent un popor slav, sosit de departe, din Asia, se redescopera azi, nemaiconsiderându-se invadatorii sositi în secolul VI AD ci, nici mai mult nici mai putin decât urmasii Tracilor! Ei nu vor sa mai aiba nimic în comun cu neamul slav (or Vulgar: Bulgar-Mongoloid de la Volga). Citându-i pe acad. V. Georgiev, prof. A. Fol si pe prof. G.I. Georgiev, descoperi ca nici nu au existat traci la Nord de Dunare iar ei Bulgarii au devenit Traci, extinzându-si istoria cu câteva mii de ani. Si când te gândesti ca pâna fiica fostului lor presedinte Jivkov a devenit istoriografa, ei bulgarii, credeau ca sunt slavi la origine!
Dupa cum vedeti, nu numai "Academicienii Profesori de Istorie" schimba istoria, ci si fetele presedintilor comunisti ... si pentru ce, pentru niste interese geo-politice. Nu ar fi fost mult mai simplu sa se mândreasca ca ne-au cotropit în secolul al VI-lea, ne-au subjugat si decimat, lasând în urma doar un numar mic de supravietuitori "Melelno-Romanii". Când vorbesti o limba slavona (aparuta foarte târziu în istoria lumii) cum poti spune ca esti trac!
De-a lungul râului Marita traiau Tracii Odrisii, numele lor fiind mentionat pâna în secolul III BC. De asemenea de-a lungul râului Struma traiau Medii - trib din care se tragea si Spartacus, trac ce a clatinat si înspaimântat Roma. Nascut în jurul anului 113 BC, absorbit în armata Romana, si-a permis un "mic-concediu" pe cont propriu, a fost prins si transformat în sclav-gladiator. Fiind la scoala din Capua, excelent pregatit si cu suflet trac, nu a acceptat ideea de a muri pe arena pentru satisfactia "stapânilor", asa ca a evadat împreuna cu alti 70 de camarazi, alcatuindu-si o mica armata cu care a reusit sa clatine Imperiul Roman. Spaima i-a obligat pe romani, învinsi de câteva ori de armata tracului Spartacus, sa trimita împotriva acestuia pe Marcus Licinius Crassus si pe Pompei (adus special din Spania). Învins de o armata enorma, Spartacus moare vitejeste, în anul 71 BC lânga Silar, râzând fericit ca toti dacii. Istoria schimba câteodata întelesul unor simboluri, asa ca numele Eroului nostru Trac este preluat de germanii socialisti care înfiinteaza, dupa primul razboi mondial, "Liga lui Spartacus" (Spartakusbund). Acestia în frunte cu Rosa Luxemburg si Carol Liebknecht vor transforma la 30 decembrie 1918 "Liga lui Spartacus" în Partidul Comunist German. Ce ironie a soartei! Dar tot ei germanii, la numai câtiva ani vor avea o noua idee, aceea de a fura Simbolul Vietii Vesnice, Zvastica Pelasgica, transformând-o într-un simbol al intolerantei si cruzimii, manifestat în cel mai extremist sens, creând martiri în proportie de masa.
Astfel vechi simboluri preluate si folosite necorespunzator, îsi pierd aparent valoarea cum s-a întâmplat si cu vechiul Semn Hitit Carpato-Danubian al Vulturului cu Doua Capete. Preluat de Bizant, apoi de Huni la formarea Imperiului Austro-Ungar, etc., etc., pentru ca în zilele noastre sa redevina actual, preluat de Noul Stat Rus...
Sa nu-i uitam pe Odrisi, trib Tracic din zona Muntilor Rodopi, care s-au rasculat împotriva Imperiului Roman, în anul 26 AD. Lasându-i la o parte pe Bulgarii Tracizati peste noapte de istorica, fiica lui Jivkov, si alti istorici de-ai lor, sa mergem ceva mai la sudul teritoriului tracic. Prof. Universitar dr. Decebal Bucurescu îl mentioneaza pe Herodot (Istorii II, 56) care spunea: "Elada (n.a. Grecia) tinut care mai înainte vreme se numea Pelasgia". Ei grecii sositi intre anii 1900-1400 BC în 4 valuri: Aheii, Ionienii, Dorienii, Eolienii, ne-au gasit acasa, pe noi Pelasgii Carpato-Danubieni, numindu-se Traci (nume prima oara mentionat de acelasi Herodot). Ei ne-au învins de mai multe ori, reusind sa ocupe partea sudica a Peninsulei Balcanice. De la noi au luat apoi Asia Mica (vezi razboiul împotriva Tracilor-Ramani locuitori ai Troiei) si în sfârsit ocupându-ne insulele din Marea Tracica (grecii schimbându-i numele în Marea Egee) (vezi razboiul dus de Greci sub conducerea lui Teristocle împotriva Tracilor-Sinthioni).
Revansa împotriva grecilor ne-a fost adusa de tracul-pelasg-macedon Alexandru (336 - 323 BC) care cucereste Grecia si conform traditiilor timpului îi angajeaza pe învinsi în trupele sale. Acesta reconstruieste într-o perioada foarte scurta Marele Imperiu Pelasgic, recucereste Egiptul, Mesopotamia, Persia, India, capitala acestui Mare Imperiu Pelasgic, reînviat, fiind la Pela. Vremea a trecut si dupa 2000 de ani, de asta data "istoricii greci" îl redescopera pe macedonul Alexandru ca fiind "grec" si îl pun în Panthenon (dupa 2000 de ani !!!). Dar nici bulgarii nu se lasa, si-l adjudeca si ei pe "stramosul" Alexandru, considerându-l unul din cei mai mari generali bulgari ai antichitatii.
Unde esti tu Alexandru Doamne
Ca punând mina pe ei
Sa-i împarti în doua taberi
De nebuni si de misei...
Între timp pelasgii au devenit si ei greci, precum si tracii -- o fi gresit Herodot sau probabil nu cunostea notiunea de "politically correct" când îi considera pe traci ca fiind alt neam decât grecii.
Istorie, istorie, istorie ... saraca istorie.
Singurii care nu si l-au revendicat pe Alexandru ca fiindu-le neam si stramos ... sunt romanii...
Capul ce se pleaca
Sabia nu îl taie
Dar cu umilinta
Lantu-l încovoaie ...
Herodot în "Istorii V.9" spunea: "del la Padurea Hercinica, limita vestica a spatiului pelasgo-tracic trece prin Alpii Rasariteni, ocolind Noricum, provincie cu populatii predominant Dacice si Celto- Germanice, si apoi coborând la Aquileea (azi Terzo d'Aquileia - Italia), în golful Venetienilor. De aici, limita vestica, sud-vestica a spatiului pelasgo-tracic urmarea tarmul Marii Adriatice, întreg tarmul de vest al Peninsulei Balcanice, pâna în Creta.
Populatiile, neamurile pelasgo-tracice de la Marea Adriatica, din "tinuturile ilirice", atingeau potrivit informatiilor lui Strabon, din Geografia (VII, 5,1 - "Istrul si Alpii dintre Italia si Germania"): "populatiile pelasgo-traco-ilirice încep de la acel lac (n.a. este vorba de lacul Constanta din Elvetia de azi) alaturi de care locuiesc Vindelicii, Retii si Helvetii... Amintitul teritoriu (Alpino-Panonico-Iliric), Dacii l-au prefacut într-un pustiu, în urma razboiului în care i-au biruit pe Boi si pe Taurisci - semetii celtice de sub stapânirea lui Critasiros. Dacii pretind ca tinutul acesta ar fi al lor, cu toate ca este despartit de ei prin râul Parisos (n.a. Paar de azi în Germania) care vine din munti si se varsa în Istru (Dunare)..."
Originea acestui popor, tracic, caruia geografia si conditiile climatice i-a harazit culoarea alba a pielii, mentinuta cu toate invaziile, încrucisarile si suprapunerile orientale, se confunda cu cea a Arienilor Carpato-Danubieni, a vechilor Pelasgi, întemeietori ai Europei moderne de azi. În ultima vreme, tot mai multi cercetatori sunt de parere ca leaganul vechii Europe este spatiul Carpato-Dunarean (Marija Gimutas), în timp ce P. Bosch-Gimpera considera ca spatiul din care au pornit popoarele europene este situat pe teritoriul dintre Valea Dunarii, Marea Egee (Marea Tracilor) si Marea Neagra (Marea Getica).
Istoricilor si arheologilor li s-au alaturat si unii lingvisti, printre care trebuie amintit Vladimir Georgiev. Importanta Tracilor si a spatiului tracic a fost subliniata stiintific prima oara de catre Vasile Pârvan. Nascut la 28 septembrie 1882, în catunul Perchiu din Comuna Huruiesti, Jud. Tecuci, fiu al unui învatator rural, Vasile Pârvan, a fost un alt îndragostit de Preistoria poporului roman. El ajunge la 27 de ani Membru al Academiei Romane, Profesor de istorie Antica la universitatea din Bucuresti, Director al Muzeului National de Antichitati. El este autorul sintezei istorico-arheologice despre protoistoria Daciei, pe care a intitulat-o "Getica". În aceasta lucrare V. Pârvan a pus în evidenta, documentat si convingator, maretia poporului geto dac. El va muri timpuriu, înainte de a atinge vârsta de 45 de ani, lasându-ne un tezaur de nepretuit, opera lui stiintifica.
Din punct de vedere lingvistic, multi cercetatori sustin existenta unei Limbi Ariene, Carpato - Danubiene (Pelasgice) care a stat la originea limbii tracice, cu diferite variante locale. Având în vedere legaturile între Limba Hittita si Limbile Ariene, se poate afirma ca miscari de popoare au avut loc de la apus spre rasarit, adica din Europa spre Asia si nu invers. Forma veche a cuvintelor hitite constituie o dovada ca acestia s-au desprins din trunchiul carpato-danubian, european, patrunzând în Asia Mica. Sunt suficiente dovezi de natura arheologica si antropologica (spune J,C. Dragan în "Noi Tracii", pag. 90) pentru a îngadui afirmatia ca, înca din Epoca Neolitica, în spatiul tracic si într-o arie limitrofa acestuia, exista o populatie autohtona, din care îsi trag radacinile Popoarele Istorice Europene, iar aceasta populatie poate fi considerata din punct de vedere lingvistic ca preariana. Considerând ca istoricii si arheologii au neglijat, necuvenit, mitologia noastra Traco-Dacica, precum si alte mitocanii, cu scrieri epice precum sunt Vedele si Upanisadele sanscrite, consider ca introducerea lor în circuitul cercetarilor ar fi în avantajul nostru, al românilor si în special în avantajul iluminarii trecutului îndepartat al continentului European.
Simpozionul international de tracologie care a avut loc în Bulgaria (15-18 Mai, 1998) cu temele:
1. Cel mai vechi simbol pre-tracic gasit în lume -- zvastica -- 6,000 BC
2. Primele ornamente si masti de aur (tracice) gasite în lume - 3,800 BC (karanovo V-VI)
3. 1600 de tezaure ale regilor Traci -- cele mai frumoase din lume.
4. Noi splendori tracice.
În Iliada Homer spunea despre traci "Armatele lor straluceau de scuturi de aur si tezaurele lor erau asa de pretioase ca regele Priam (rege al Troiei-Tracice) a putut sa ia înapoi, de la greci, capul fiului sau mort, numai dupa ce le-a dat acea faimoasa Cupa Tracica de Aur".
Toate marile civilizatii au înflorit pe vaile unor mari fluvii si în special la gurile de varsare ale acestora: cea Egipteana pe Nil, cea Mesopotamiana între Tigru si Eufrat, cea Indiana pe Ind si Gange, cea Chineza pe Fluviul Galben, iar cea Europeana, cu voia sau fara voia "marilor profesori de istorie si arheologie", pe valea (Istrului, Danubiului) Dunarii si în special în zona deltei acesteia. Acesta este leaganul adevarat al civilizatiei Proto-Europene, în stravechea vatra tracica a Carpatilor, a Dunarii Carpatice. Aici veneau grecii în antichitate sa-si caute Lâna de Aur si bogatiile agricole dunarene. Aici s-a dezvoltat faimoasa Epoca de Aur, cu Cimitirul Eroilor de la Gurile Dunarii si Lacasul Zeilor din Cetatea Koga-Ion-ului. Uitati-va pe harta si veti vedea ce fantastic arata acest spatiu, unde din trupul muntilor tâsnesc izvoare ce se prefac în râuri care se desfasoara ca un evantai spre Dunare, strabatând vai calme si dealuri molcome, prielnice agriculturii si pastoritului. De sus, din avion aceasta retea hidrografica, cu forma de elipsa, seamana cu un Ou al Genezei. Munti de sare, fara de care e greu de conceput viata omului si cresterea vitelor, reprezenta în antichitate o bogatie mai mare ca aurul, poate cea mai de seama bogatie pentru oamenii vechimii, bogatia vietii. Nimic nu este mai presus decât "sarea în bucate" spune o veche poveste dacica. Bogatiile solului si sub-solului au facut ca spatiul tracic sa fie râvnit de triburile si popoarele învecinate -- spre acel El Dorado al Antichitatii îsi orientau dorintele jefuitoare vecinii. "Invadatorii europeni au venit si înca mai vin de la rasarit. Miscarile dinspre sud spre nord fiind determinate nu atât de cauze economice cât si de modificari ale climatului, de schimbarea florei si faunei cum a spus si J. Dragan "orice pom ce da roade si seminte, cauta sa le raspândeasca în preajma, asa si neamul nostru al daco-tracilor, prin triburi prolifice, a rodit si s-a raspândit fie la marginea teritoriului sau de vietuire, fie deplasându-se la distante mai mari pâna în Asia ori trecând strâmtorile Bosforului si ale Dardanelelor pâna în Anatolia; asa au ajuns rmamani-dardanii sa ridice orasul cetate Troia, iar brigii sa alcatuiasca o "Filiala" care a luat numele de Frigia; mysii nu erau altceva decât o farâma a moesilor din sudul Dunarii; mesapii, iapygii si venitii din Italia de rasarit erau surplusuri ale traco-illirilor din Dalmatia si din Panonia (unde a existat Statul Rama - pâna la venirea Ungurilor). Extinderea neamului Carpato-Danubian se poate asemana cu o explozie atomica, avându-si epicentrul acolo, acasa, în Tara Soarelui, în Daksha pre-sanscrita, ariana. Îi vom gasi pe stramosi pe râul Hipanis (Bug) si Borystene, Nipru). Cimmerienii vor fi împinsi de catre Sciti spre sud, dar si ei Scitii se vor topi în Marea Populatie Tracica, tracizându-se, lasând în urma lor doar ... un nume. Ei tracii care se întindeau spre apus pâna la Oceanul Atlantic, au patruns si pe Valea Vistulei întemeind cetati ca Getidava; alte ramuri ca Etruscii si Venetii se vor îndrepta spre Valea Padului. Peninsula Italica au cucerit-o de cel putin 4 ori, ultima data sub conducerea Stralucitorului Raman Enea -- plecat din zona Oltinei (Dobrogei de azi) ori dupa Homer si Virgilius, de la Troia. Când Demostene si Ificrate socoteau ca o cinste faptul ca mamele lor fusesera trace, când grecii "ne împrumutau" zeii schimbându-le doar numele, înfruptându-se din plin din miturile si credintele geto-dacilor, cum sa nu ridicam vocea azi, noi urmasii acelor Daco-Traci si sa spunem lumii Adevarul. De ce sa tacem, umiliti si furati de al nostru trecut glorios din dorinta "inteligenta" de a nu ne supara "vecinii"! Cine au fost si cine sunt ei vecinii!
Niciodata un popor umil si fricos nu a fost respectat, niciodata un iepure nu va sta alaturi de un lup! Daco-Romani - Treziti-va, scoateti-va ochelarii de miopi, primiti de la vecini si uitati-va cu mândrie, acolo de departe în trecut, redescoperiti-va si mândriti-va cu voi. Nu este nimeni în toata Europa, care sa aiba o istorie mai veche, mai frumoasa si mai fantastica, ca a noastra. Noi nu trebuie sa uitam ca suntem aici, pe acest Pamânt European primii, înaintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor ori turcilor, înaintea englezilor ori slavilor. Ei toti noii veniti doresc ca noi sa nu fi existat; astfel ei sa aiba drepturi! Ei spun ca Transilvania a fost un Vid de Populatie, astfel încât ei au venit si l-au umplut. Ei ne încurajeaza în prostia noastra sa credem ca de fapt noi am aparut dupa 106 AD, prin unirea dintre "doi barbati" Traian si Decebal. Traian - cuceritor a 14% din teritoriul Daciei, în urma unui razboi fraticid. Nu domnilor, noi avem istoria noastra, cu mii si mii de ani înaintea sosirii romanilor pe câtiva kilometri din teritoriul Daciei, iar istoria noastra a început atunci, de mult când noi am început sa faurim Europa, sa cucerim Asia: China, India si Japonia, Anatolia, Sumerul si Asia Mica, Palestina si Mesopotamia, Nordul Africii.
Aceasta este istoria noastra, a Carpato-Danubienilor, Pelasgilor, Tracilor, Daco-Romanilor,
Noi Daco-romanii reprezentam coloana vertebrala a istoriei lumii contemporane!
Asociatia culturala Sarmisegetuza
Etnogeneza românilor:
1. Prezentare problemei. Teorii, curente, semne de întrebare;
2. Izvoare istorice:
2.1 Izvoare scrise;
2.2 Izvoare arheologice;
2.3 Pozitia limbii române.
3. Dezbatere pe teorii:
3.1 Teoria romanizãrii (latinismului pur):
a) Pro: ce sustine romanizarea;
b) Contra: ce combate romanizarea.
3.2 Teoria neromanizãrii (dacismului pur):
a) Pro: ce sustine neromanizarea;
b) Contra: ce combate neromanizarea.
III. Continuitatea daco-românã pe teritoriul României:
1. Prezentarea problemei. Teorii, curente, semne de întrebare.
2. Izvoare istorice:
2.1 Izvoare scrise;
2.2 Izvoare arheologice.
3. Dezbatere pe teorii:
3.1 Teoria continuitãtii:
a) Pro: ce sustine continuitatea;
b) Contra: ce combate continuitatea.
3.2 Teoria necontinuitãtii sau a migrãrii elementului românesc la N de Dunãre:
a) Pro: ce sustine necontinuitatea;
b) Contra: ce combate necontinuitatea.
ÎNCEPUTURI SI PERSPECTIVE
entru cã nimeni nu este atât de egoist încât sã nu înteleagã cã nu trãieste singur, cã omul este mai mult decât un mamifer vertebrat si cã viata e mai mult decât o fugã de moarte.
Astfel se nasc eternele întrebãri: Cine sunt eu? Ce trebuie sã fac? Cum trebuie sã fac?
Fiind stiut din cele mai îndepãrtate vremuri cã studierea trecutului este o cale sigurã de a explica prezentul si de a prognoza cu acuratete viitorul, acest site încearcã sã-i prezinte, în limitele permise de stiinta istoricã, pe strãmosii celor care astãzi îndeobste se numesc români.
Demersul nostru este motivat si de frumusetea investigatiei istorice. Ambiguitatea insignifiantului numãr de informatii care au rãzbãtut pânã la noi sporeste si ea farmecul aparte al subiectului ales, misterul tinzând sã ia locul complexitãtii intrinsece a oricãrei civilizatii, în cazul nostru cea a dacilor. Cum stiinta istoricã este ea însãsi o tentativã de desacralizare a misterelor trecutului, iar noi preferãm sã fim de partea istoriei, refuzând prefabricatele de orice fel, vom încerca sã contribuim, atât cât va fi posibil, la înlãturarea caracterului ezoteric, enigmatic conferit de o vreme cu prea multã usurintã multora dintre aspectele istoriei noastre vechi....mai mult
Click aici : Tablite cu 1000 de ani mai vechi ca cele gasite in Mesopotamia
Click aici : Asociatia culturala Sarmisegetuza
CLIK AICI :REALITATEA ROMANEASCA
STEFAN CEL MARE, click aici : MANASTIREA PUTNA
Curtea de Apel Bucuresti, care a hotaråt reabilitarea partiala a lui Ion Antonescu
Gardianul“ a intrat in posesia extraselor din jurnalul lui Joseph Goebbels, in care fostul politician nazist, ministru al propagandei publice, isi exprima nemultumirea cu privire la modul in care maresalul Ion Antonescu intelegea sa conduca Romånia in perioada razboiului, ca aliat al celui de-al Treilea Reich. De asemenea, pasajele relava faptul ca mai multe vapoare cu evrei si refugiati plecau spre Palestina, din portul ucrainean Odesa, „cu aprobarea autoritatilor de la Bucuresti“, iar din Transnistria, guvernatorul Gheorghe Alexianu trimitea provizii de alimente spre Franta. Aceste extrase au fost depuse de Serban Alexianu, fiul fostului guvernator al Transnistriei, la dosarul aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care judeca recursul declarat de Parchet impotriva deciziei Curtii de Apel Bucuresti, care a hotaråt reabilitarea partiala a lui Ion Antonescu, a lui Gheorghe Alexianu si a altor colaboratori apropiati ai maresalului, judecati si condamnati de Tribunalul Poporului in 1946.
Serban Alexianu, cel care a introdus actiunea in urma cu aproape zece ani, solicita revizuirea acestei sentinte, in baza careia Gheorghe Alexianu a fost executat la Penitenciarul Jilava, in data de 1 iunie 1946, impreuna cu maresalul Ion Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu si generalul Constantin Vasiliu. Revizuientul a precizat intr-o nota atasata documentelor depuse ca opinia lui Joseph Goebbels este utila solutionarii cauzei, deoarece face referire la situatia evreilor din
Goebbels il considera pe Antonescu dusmanul celui de-al Treilea Reich
In data de 19 februarie 1941, ministrul nazist al propagandei publice, Josef Goebbels, nota in jurnalul sau despre maresalul Ion Antonescu: „Lucrurile din Romania se desfasoara asa cum m-am temut. Antonescu guverneaza cu ajutorul masonilor si al dusmanilor Germaniei. Minoritatile noastre sunt asuprite, Reich-ul si-a dat atata osteneala degeaba!“. In primavara aceluiasi an, Goebbels nu isi schimbase parerea despre Ion Antonescu. Astfel, ministrul propagandei se referea la maresal, in jurnalul sau, ca la un „instrument al dusmanilor“ celui de-al Treilea Reich, adaugand ca acest fapt „este pur si simplu o situatie dramatica“. Dupa intalnirea din 13 aprilie 1943 dintre Adolf Hitler si Ion Antonescu la
Vapoare cu evrei plecau din Odesa spre Palestina fara aprobarea nazistilor
Joseph Goebbels nu era de acord nici cu atitudinea guvernatorului Transnistriei, Gheorghe Alexianu, in privinta evreilor, ministrul nazist al propagandei scriind in jurnalul sau ca va cere, eventual, demiterea acestuia. „Despre guvernatorul Alexianu, capitanul comandor de marina Georg Mensink, comandantul militar german al zonei maritime Odesa, ne-a informat ca s-a organizat, cu aprobarea autoritatilor de la Bucuresti, plecarea din portul Odesa, fara o escorta adecvata, a nenumarate vapoare cu evrei din Romania si refugiati in Romania din diverse colturi ale Europei, cu destinatia Palestina. Se va pune in vedere autoritatilor de la Bucuresti, domnului vicepresedinte Mihai Antonescu, oprirea de indata a unor asemenea transporturi si eventual demiterea lui Alexianu“, nota Joseph Goebbels in jurnalul sau.
Goebbels era intrigat de ajutoarele trimise in Franta de Alexianu
Politicianul nazist a fost informat si in legatura cu o serie de transporturi de alimente pe care guvernatorul Transnistriei le trimisese in Franta, in ciuda pierderilor suferite de armata germana. „Reprezentantii nostri de la Bucuresti, domnii Killinger si Clodius, vor trebui sa atraga hotarat atentia guvernului Antonescu, ca Reich-ul german face eforturi si sacrificii enorme pentru purtarea razboiului si obtinerea victoriei finale si noi nu intelegem si nu acceptam faptul ca din Transnistria administrata de romani au plecat nenumarate vagoane de alimente pentru ajutorarea Frantei“, scria Joseph Goebbels. „Ba mai mult, profesorul Alexianu, guvernatorul Transnistriei, aservit total prieteniei cu profesorii universitari din Franta, si-a permis sa dirijeze special un vagon cu ajutoare alimentare Facultatii de Drept din Bordeaux, un centru plin de masoni si evrei, care mentin legaturi deschise si pe fata cu dusmanii Reich-ului“, mai nota Joseph Goebbels.
Fiul lui Alexianu cere revizuirea condamnarii tatalui sau
Serban Alexianu, fiul fostului guvernator al Transnistriei Gheorghe Alexianu, cere revizuirea deciziei din 1946 a Tribunalului Poporului, iar in 2006 Curtea de Apel Bucuresti a admis partial cererea sa de revizuire si a rejudecat cauza pe fond „numai in raport cu continutul dezvaluit de Protocolul secret numarul 3 din pactul Ribbentrop-Molotov, incheiat la 23 august 1939 intre Germania nazista si Uniunea Sovietica, ce releva imprejurari noi, necunoscute de Tribunalul Poporului la data solutionarii cauzei“. Decizia magistratilor Curtii de Apel Bucuresti a fost atacata cu recurs la Curtea Suprema atat de Parchet, cat si de Serban Alexianu, iar discutiile vor fi reluate in dosar in luna martie.
Ionut Muresan
Reabilitarea lui Antonescu, ceruta pe baza jurnalului lui Goebbels
09.02.2008
click aici : Mareşalul Antonescu, achitat parţial la Bucureşti
click aici :Declaratia lui Ion Antonescu si pronuntarea sentintei
click aici : execution Marshal Ion Antonescu
click aici :Reabilitarea lui Antonescu sperie Chişinăul
click aici :Maria Gheorghiu - Balada pentru Ion Antonescu
click aici : Daniel Avram - Maresalul
